Când am auzit că Duminică avem bilete la meci, am crezut că e o treaba de mers la buchet, când colo am aflat, dis de dimineață că de fapt este doar pentru băieți… fetele și copii din gașca noastră nu servesc. Nicio problemă, facem ce putem… shopping.
Dar totuși curiozitatea evenimentului a rămas, așa că l-am pus pe Paulică să ia notițe. Cu toate că la început entuziasmul lui a fost destul de scăzut, mai ales pentru că deși se uită la meciuri de baseball de fiecare dată când ajunge pe aici nu înțelege nimic, la întoarcere era plin de entuziasm și cu chef de povestit.
Oricum din câte am înțeles a avut de ales între a vizita stadionul A : pe sec, adică atunci când nu e meci, sau B: în timpul meciului. Evident a ales varianta B, nu de alta, dar mersul la stadion fără jucători si public e cam ca mersul la bordel atunci când fetele nu-s acolo…
Dar să încep cu explicațiile :
INFORMAȚII TEHNICE… ȘI NU PREA
nu o să zăbovesc prea mult asupra datelor tehnice despre joc – în principiul baseball-ul e un fel de oină românească dar ceva mai complicată. Oricum ăla de a făcut regulile jocului a avut destul de mult timp liber în viața lui… așadar treaba se joacă cam așa – cel puțin nouă reprize, gazdele și vizitatorii dau pe rând cu bota după minge. Dacă nimeresc bine sau nu asta deja e o altă discuție. Zboară mingile prin tribune precum țânțarii pe malul bălții. Ai bafta prinzi una cu mâna, ești ceva mai ghinionist o iei direct în pifometru… și te bufnește nu glumă. Cat despre jucători, cred că ar trebui găsit alt termen, de exemplu stătători, pentru că majoritatea stau, toata treaba se întâmplă lentos, relaxat.
SUPERSHOW :
Acum că am trecut peste explicatiile de ordin tehnic ajungem la partea interesanta și frumoasă.
Spectacolul… tot ce se întâmplă în legătura cu o partidă de baseball este o adevărată industrie… meciul a început la ora 13:10 așa că băieții au plecat de acasă la 10:30… de ce? că doar Detroit-ul e la maxim 45 de minute de mers cu mașina. Da, dar s-au oprit la un băruleț cu profil sportiv unde au balotat un hamburgher cu cartoafe și și-au combinat biletele de autobuz. Dap, la meci te duci cu autobuzoianul pentru că nu mai cauți loc de parcare ca înecatul prin jurul stadionului; e autobuzoian special, pus la dispoziție de gospodarii cu bărulețul. 
Toți fac așa, business bun pentru cooperativă respect față de client.
Ei, și-au ajuns la stadion, stadionul măricel – 50000 de locuri, faza tare de tare este că stadionul include nu numai terenul cu tribune ci și întreg complexul de distrcție – magazine(majoritatea cu suveniruri la suprapreț, dar cu etichetă oficială… bou să fii să dai 25 de dolărei pe o șapcă doar că-i originala și pe deasupra și portocalie)
, fastfood-uri, tarabe cu diverși și diverse, până și ringhișpil (adicătelea carusel). Cu alte cuvinte vii la stadion dar poți să faci și altceva. Oricum absolut ce se petrece este televizat, iar scorurile sunt pe tabelă… Așadar toată lumea este într-o permanentă foială, plimbăreală, din când în când mai aruncă câte un ochi mai schimbă o vorbă cu restul gospodarilor. Cum s-ar spune ieși la o plimbare Duminica treci și pe la meci (asta dacă Meciul e Duminica, dar sunt meciuri aproape în fiecare zi), ba chiar poți să ai bafta să mai câștigi și un concurs organizat în pauza dintre reprize.
Nu înjură nimeni, nu se îmbulezște nimeni, nici măcar la coada de la toalete, toată lumea este bine mersi de voie când consideri că ai stat destul poti să pleci foarte liniștit… ceea ce dealtfel au făcut și băieții noștri între reprizele 7 și 8, nu de alta dar aveam rezervare la restaurant pentru cină și n-am vrut să ratăm.
O duminică cu adevărat excelentă, din păcate ultima de pe aceste meleaguri. O așteptăm pe următoarea “cu sufletul la gură”.
… trăiesc clipe nemaiîntâlnite de când e toată viața mea pe tarlaua Brașoveană… peste tot poze cu diverși nenea… până acum îi vedeam doar pe Zmaili și garaju lui și pe Encefal sclipind pe câte-un autobuz. Acum ce să vezi până și moaca lui nea’ Țucu cu care ne-am întlnit la Rom Antik pe terasă acum doo săptămâni șade zâmbilicioasă pe câte-un perete de casă… Nu mai spun despre Gogoșarul asfaltangist, da-i-ar Trompi vreme bună ca să termine de asfaltat și Bisericii Sf Nick’ … nu de alta da-mi vine salata de beouf de fiecare dată înapoi când cobor spre grădi dimineața.
startul la sfâșieturi… așa, dacă treci pe lângă un afiș cât o fi el de mare și de colorat nu prea-l bagi în seamă… dar dacă afișu’-i un pic rupt… imediat te uiți și privești… Săracu’… uite ce a pățit, golanii ăștia… cred că-i mai bună varianta asta de reclamă… bravo lui specialistul PR-ist care a găsit gogoașa…
